Personal content & Entertainment
 
 Meniu site
Categoriile secţiunii
Aperitive şi salate [2]
Siropuri şi băuturi [2]
Siropuri, sucuri, coktailuri etc.
Raci, Melci, Midii [1]
Sosuri [2]
Sosuri reci şi calde
Supe şi ciorbe [2]
Mâncăruri de ouă [1]
Peşte [1]
Mâncăruri şi specialişti din peşte
Tocături [1]
Carne şi fripturi [5]
Mâncăruri de carne şi fripturi
Pasăre [1]
Mâncăruri şi fripturi de pasăre
Vânat [1]
Specialităţi vânătoreşti
Link-uri rapide
Yahoo Mail
Facebook
You Tube
Google Plus
Curs Valutar
Principală » Articole » Reţete » Vânat

Vânat

1.                  PREGĂTIREA IEPURELUI

lepurele se jupoaie astfel: se face o tăietură pe burtă, se desprinde cu cuţitul pielea de pe came, se taie blana în jurul labelor şi apoi, cu ajutorul cuţitului, se desprinde blana, trăgînd de la coadă spre cap şi întorcând-o pe dos ca pe o mănuşă. Se desprinde apoi cu un cuţit în jurul botului. Se scot dinţii şi ochii. Se scot intestinele care se aruncă, apoi măruntaiele, care se pun la rece până la întrebuinţare. Se îndepărtează de la început fierea, cu grijă să nu atingă ficatul. Se strânge într-un castron tot sângele până la ultima picătură şi chiar chiagurile, dacă există. Se amestecă cu 2 — 3 linguriţe de vin roşu şi se păstrează pentru pregătirea sosului la mâncare. Se curăţă carnea de pieliţele subţiri. Astfel pregătit, iepurele este pus într-un castron de pământ cu o marinată fiartă, pregătită dintr-o ceaşcă de oţet, slăbit cu puţină apă dacă este tare, o lingură de ulei, câteva felii foarte subţiri de morcov şi de ceapă, câteva fire de pătrunjel, de cimbru, două foi de dafin sfărâmate, sare, piper. Mirodeniile şi zarzavatul sânt puse deasupra, iar iepurele trebuie udat des cu marinată. Se ţine aşa cel puţin câteva ceasuri; iarna poate sta şi două zile.

2.                  FRIPTURĂ DE IEPURE

Spinarea de la un iepure mare, 100 g slănină afumată, 1 căpăţână de usturoi, 1 lingură unt sare.

Se curăţă iepurele şi se lasă să se marineze, aşa cum s-a arătat mai sus. Se alege partea bună de friptură, adică spinarea cu muşchii, la care se lasă şi picioarele dinapoi, dacă friptura trebuie să fie mai mare. După ce se scoate din marinată, se zvântă bine cu un şervet. Se împănează apoi, cu bucăţele mici de slănină, de circa 3 cm lungime pe 1/2 cm lăţime, introduse cu ajutorul unui ac special (se găseşte de cumpărat la prăvăliile cu articole de menaj). Se poate împăna friptura şi cu căţei de usturoi. Slănina nu trebuie introdusă adânc, pentru a se rumeni la foc. Se întrebuinţează slănină afumată, fără carne. Friptura se aşază într-o tavă lungă, cu spatele în sus, cu două linguri de apă şi una de unt. Se dă la cuptor la foc potrivit. Trebuie unsă des cu untul din tavă. Se serveşte cu sosul ei sau cu un sos pentru vînat

3.                  FRIPTURĂ DE IEPURE CU SMÂNTÂNĂ

Aceleaşi cantităţi ca mai sus, în plus 1 ceaşcă smântână, 1 ceaşcă zeamă de carne, 1 linguriţă făină.

Se frige iepurele la tavă, ca mai sus. Când este gata, se scoate din tavă şi se ţine la cald, acoperit. Se scurge untul care a servit la fript, în tavă rămânând numai sosul pe care l-a lăsat friptura. Acesta se subţiază cu puţină zeamă de carne şi se lasă să dea în fiert. Se adaugă smântână amestecată cu făină şi se fierbe la foc mic, amestecând mereu ca să se ia toată rumeneala din fundul tăvii. Se trece sosul prin sită şi se toarnă în farfurie, peste friptură. După dorinţă se poate adăuga, înainte de a pune smântâna, şi zeama strecurată de la marinată.

4.                  IEPURE CU MĂSLINE

1 iepure, 3 linguri ulei, 4 cepe, 250 g arpagic, 209 g măsline, 1 păhărel de vin, 1 linguriţă bulion, sare, piper.

Se curăţă şi se marinează iepurele ca mai sus. Se scoate bucata potrivită pentru friptură, iar restul se taie în bucăţi. Se prăjeşte uşor în ulei ceapa tăiată mărunt. Când începe să se îngălbenească, se pun bucăţile de iepure şi se lasă să se rumenească. Se adaugă apoi câte puţină apă caldă pînă ce fierbe carnea. Separat se prăjeşte uşor arpagicul în ulei. Se toarnă în mâncare. La ultimele clocote, când iepurele este destul de fraged, se mai adaugă un păhărel de vin amestecat cu bulion, măslinele fierte separat, în apă, circa 10 minute, şi sângele, păstrat de la început, amestecat cu câteva linguriţe de vin roşu. Dacă are chiaguri, se trece prin sită. Se gustă de sare şi piper. Se potriveşte sosul să fie scăzut, nu însă complet, deoarece mai scade când se răceşte mâncarea.

5.                  IEPURE CU ZARZAVAT

1 iepure, zarzavat de supă, 3 cepe, 2 linguri ulei, 1 frunză de dafin, 150 g arpagic, 1 păhărel cu vin, 1 lingură bulion, sare, piper.

Se pregăteşte iepurele ca pentru mâncarea cu măsline. Se prăjeşte uşor o ceapă tăiată felii cu o lingură de ulei. Se adaugă iepurele tăiat bucăţi. Se lasă puţin să se rumenească, se pune apoi câte puţină apă, ca să se frăgezească. Se prăjesc, de asemenea în ulei, doi morcovi, o rădăcină de pătrunjel, 1/2 ţelină, toate tăiate felii rotunde. Când carnea s-a fiert pe jumătate, se adaugă zarzavatul, sare, piper, o frunză de dafin, arpagicul prăjit în ulei. Se adaugă şi sângele subţiat cu zeamă de la marinată şi strecurat, un păhărel cu vin amestecat cu bulion şi se lasă să scadă cât trebuie. Se serveşte rece.

6.                  PAPRICAŞ DE IEPURE

1 iepure, 1 lingură untură, 3 cepe mari, 100 g slănină, 2 ceşti zeamă de carne, 1 linguriţă boia, 1 lingură bulion, sare.

Se pregăteşte iepurele, se taie bucăţi, se pune la marinat. Se prăjeşte uşor într-o tigaie, în untură, ceapa tăiată felii şi slănina fiartă, tăiată în bucăţele de 1 cm. Se scurge bine iepurele din marinată, se pun bucăţile în cratiţă, se lasă să se rumenească. Se adaugă apoi câte puţină apă sau zeamă de carne, o Iinguriţă de boia de ardei şi o lingură de bulion, subţiate cu zeama de la marinată, trecută prin sită. Se potriveşte gustul sărat. Se lasă să fiarbă o oră şi jumătate până ce carnea devine fragedă.

7.                  PULPĂ DE CĂPRIOARĂ LA TAVĂ

Carnea de căprioară fiind foarte fragedă, nu este neapărat necesar să fie marinată. Cel mult se unge cu ulei amestecat cu rom şi se lasă să stea aşa câteva ore. Dacă însă trebuie să fie păstrată o zi sau două, ea se ţine într-o marinată făcută dintr-un pahar de vin alb, un pahar de oţet de vin, trei linguriţe de ulei, un morcov, două cepe şi o jumătate de ţelină, tăiate felii, câteva fire de cimbru, dafin, pătrunjel, sare, piper. Proporţiile sunt date pentru 2 kg de carne. Dacă durata păstrării este mare, aceeaşi marinată trebuie fiartă înainte de întrebuinţare. Carnea de căprioară nu trebuie spălată. După ce se jupoaie, se şterge cu o cârpă uscată, îndepărtându-se astfel firişoarele de păr care s-au lipit de carne. Se desface uşor pieliţa subţire de pe carne şi se împănează cu felii subţiri de slănină. Apoi se sărează sau se ţine în marinată de mai sus. Înainte de a fi pusă se mai şterge bine cu o cârpă, se unge cu ulei, apoi se aşază într-o tavă şi se pune la cuptor la foc iute. Se întoarce la început pe o parte, apoi pe cealaltă şi se unge din când în când cu ulei. După aceea, se lasă să se rumenească. Dacă în timpul friptului sosul scade prea tare, se mai adaugă câteva linguriţe de apă. Când este gata, se scoate pe o farfurie ţinută la cald, iar în tava în care s-a fript pulpa, se toarnă sosul de la marinată sau puţin vin, se lasă să dea un clocot şi se adaugă această zeamă la sosul cu care se serveşte friptura. Se serveşte cu o garnitură de legume şi sos de vin. Înainte de a servi, se îmbracă osul la un capăt cu o manşetă de hârtie tăiată în formă de crin.

8.                  COTLETE DE CĂPRIOARĂ

6 cotlete, 1 lingură unt, 2 linguriţe ulei, sare.

Se taie cotletele de circa 2 cm grosime şi se bat uşor ca să se mai subţieze. Se pune într-o tigaie untul amestecat cu ulei. Când grăsirnea este fierbinte, se pun cotletele şi se frig pe ambele părţi. Nu trebuie lăsate să se usuce. Se servesc cu sos de ciuperci sau cu sos de vin pregătit separat, la care se adaugă şi sosul din tigaia în care s-a. fript.

9.                  ŞNIŢEL DE CĂPRIOARĂ

Aceleaşi cantităţi ca la "Şniţel de viţel” (v. 265).

Se taie felii de carne din spinare sau din pulpă, se bat uşor cu ciocanul de lemn. Se stropesc cu puţin oţet înainte de a le pune la prăjit. Se pregătesc la fel ca şniţelele de viţel (v. 265). Se servesc cu garnitură de legume.

10.              PORC MISTREŢ

Carnea de porc mistreţ tânăr se pregăteşte, după ce a fost curăţită de piele, de păr şi de vine, ca orice carne de porc. Dacă mistreţul este mai bătrân, se ţine câteva zile într-o marinată făcută din vin alb şi oţet, puţin ulei, felii de morcov, ceapă, cimbru, dafin, usturoi, sare, piper.

11.              PREPELIŢE LA FRIGARE

6 prepeliţe, câteva frunze de viţă, 200 g slănină, 6 felii de pâine, 1 lingură unt, sare.

Spre deosebire de alte vânaturi, prepeliţele trebuie pregătite cât mai proaspete. Se jumulesc cu puţin înainte de a fi pregătite. Se scot intestinele şi măruntaiele, se pârlesc iute la flacără de spirt, se şterg cu o cârpă uscată. Se pune ficatul înăuntru cu puţină sare. Se învelesc întâi într-o frunză de viţă unsă cu unt, apoi, într-o felie foarte subţire de slănină, dar destul de mare ca să le acopere cât mai mult. Se leagă cu aţă. Se pun câte 2-3 pe frigări mici de lemn. Se frig pe grătar la foc iute. Când sunt gata, se scot de pe frigări, se desfac aţele, se scoate frunza de viţă. Se presară cu sare. Se servesc cu slănina în care au fost fripte, pe felioare de pâine prăjită în unt.

12.              PREPELIŢE LA TAVĂ

Aceleaşi cantităţi ca mai sus.

Se pregătesc la fel ca mai sus. Se aşază mai multe într-o tavă, se dau la cuptor, se udă din când în când cu sosul lor. Se servesc ca şi cele fripte la frigare, se toarnă în farfurie şi sosul pe care l-au lăsat în tavă. Acesta, după ce s-au scos prepeliţele, se subţiază cu câteva linguriţe de zeamă de carne şi se lasă să dea câteva clocote.

13.              PILAF DE PREPELIŢE

4 prepeliţe, 2 linguri unt, 1 ceapă mijlocie, 1 ceaşcă mare de orez, sare.

Se curăţă patru prepeliţe, se taie în două în lungime şi se sărează. Se înfierbântă o lingură de unt într-o cratiţă, se pun prepeliţele şi se ţin până încep să prindă culoare, fără să se rumenească prea tare. Se adaugă apă cât să le cuprindă şi o ceapă tăiată în două. Se lasă să fiarbă acoperit. În altă cratiţă se încinge o lingură bună de unt, se adaugă o ceaşcă de orez şi se amestecă până începe orezul să se îngălbenească. Se stinge cu două ceşti de zeamă strecurată în care au fiert prepeliţele, amestecând până începe orezul să fiarbă. Când este pe jumătate fiert, se adaugă prepeliţele, se gustă de sare şi se dă cratiţa la cuptor, la foc potrivit. Se ţine până ce orezul este fiert, fără să fie sfărâmat şi lipicios. După ce a fost dat la cuptor, nu se mai umblă cu lingura în orez.

14.              POTÂRNICHI LA FRIGARE

3 potârnichi, frunze de viţă, 200 g slănină, 6 felii de pâine, 1 lingură unt, sare.

Înainte de a fi jumulite, potârnichile trebuie ţinute 24 de ore, după ce au fost împuşcate, dar nu mai mult, într-un loc răcoros şi bine ventilat. Când timpul este foarte răcoros, pot fi ţinute şi două zile. Se curăţă de pene în ultimul moment, se scot şi intestinele. Se trec prin flacără de spirt, se şterg cu o cârpă uscată. Se îndepărtează capul şi labele. Ficatul se curăţă şi se pune la loc, după ce i s-a dat un praf de sare. Se învelesc cu frunze de viţă bine unse cu unt şi apoi în felii subţiri de slănină. Se leagă cu aţă. Se pun pe frigare la foc bun şi se învârtesc. Se frig în circa 20 de minute, cu grijă să nu se usuce. Când este gata, se scot slănina şi frunza de viţă, se sărează şi se servesc cu slănină, pe felii de pâine prăjită. Se socoteşte o potârniche pentru două persoane.

15.              POTÂRNICHI CU SMÂNTÂNĂ

3 potârnichi, 1 lingură unt, 2 cepe mijlocii, 1 ceaşcă smântână, 1 linguriţă făină, sare, piper.

Se curăţă potârnichile ca pentru fript. Se pun la cuptor în tavă cu puţin unt şi ceapă tăiată felii. Se întorc pe amândouă părţile şi se ţin până încep să se rumenească. Separat, într-o cratiţă, se pun pe foc potrivit smântâna amestecată cu un praf de făină, unt, sare şi piper. Focul nu trebuie să fie prea mare, pentru ca smântâna să nu se taie. Când clocotesc, se toarnă peste potârnichi, se mai lasă 1/4 oră la cuptor şi se udă cu sosul de smântână. Înainte de a servi se taie fiecare potârniche în patru. Se servesc foarte fierbinţi. Se poate adăuga la smântână o linguriţă de zeamă de lămâie.

16.              SITARlI LA FRIGARE

6 sitari, 200 g slănină, 1 lingură unt, 6 felii de pîine, sare.

Sitarul nu este gustos dacă se pregăteşte imediat după ce a fost vânat. Toamna trebuie ţinut cu pene cu tot, cel puţin 24 de ore, atârnat într-un loc bine ventilat, iar pe timp răcoros, poate fi ţinut două, trei zile. Se curăţă de pene când este aproape de a fi fript. Se frige cu capul şi cu labele, şi nici intestinele nu se scot. Se smulg penele, se pârlesc sitarii la flacără şi se şterg cu o cârpă uscată. Se scot ochii, se face o tăietură la gât prin care se scoate guşa şi una mai jos prin care se scoate pipota. Se îndoaie capul înspre picioare şi se învelesc cu felii foarte subţiri de slănină fiartă. Se leagă cu aţă. Se pun pe frigaie, se ung cu unt şi se frig la foc viu. Nu trebuie serviţi prea uscaţi. Când sunt gata se scot aţele şi se servesc cu slănină pe felii de pâine prăjită în unt.

17.              SITARI LA TAVĂ

Aceleaşi cantităţi ca mai sus.

Se pregătesc sitarii la fel ca pentru frigare. Se frig apoi în tavă ca şi potârnichile (v. 367).

18.              SITARI UMPLUŢI

6 sitari, 1 ceapă mică, 100 g slănină, 100 g ciuperci, 1 lingură unt, 1 ou, sare, piper, 200 g slănină, 6 felii de pâine.

Se pregătesc sitarii la fel ca pentru frigare. Se scot intestinele, se taie mărunt împreună cu ceapa, slănina şi ciupercile. Se prăjesc uşor 15 minute cu puţin unt, la foc potrivit. Se adaugă sare, piper, şi cînd totul s-a mai răcorit, şi 1 ou. Se amestecă bine, se umplu sitarii. Se învelesc în felii foarte subţiri de slănină, se ung cu unt şi se frig în tavă, la cuptor. Se servesc pe felii de pâine prăjită în unt.

19.              INTESTINE DE SITARI

Intestinele de la 6 sitari, 1 ficat de pasăre, 100 g ciuperci, 1 linguriţă frunză de pătrunjel tocat, 1 lingură unt, 1 gălbenuş, sare, piper, 12 feliuţe de franzelă.

Se scot intestinele sitarului şi se toacă mărunt cu o bucăţică de ficat de pasăre sau de viţel. Se taie mărunt câteva ciuperci şi frunze de pâtrunjel, se pun să se înăbuşe cu unt. Când încep să se moaie, se adaugă intestinele de sitar şi se ţin pe foc, amestecând din când în când, până încep să se rumenească. Se adaugă sare, piper şi un gălbenuş. Se taie feliuţe subţiri de pâine, se ung cu această tocătură şi se dau puţin la cuptor. Se servesc ca aperitive sau ca garnitură la friptura de sitari.

20.              FRIPTURĂ DE FAZAN

2 fazani, 100 g slănină, 1 lingură unt, sare.

Dintre toate vânaturile cu pene, fazanul este acela care trebuie neapărat ţinut câteva zile după ce a fost vânat, înainte de a fi pregătit. Durata aceasta de fezandare (frăgezire şi maturare) depinde însă de vreme şi de temperatură. Pe timp umed şi călduros nu trebuie ţinut mai mult de trei zile. Pe timp răcoros se poate păstra şi o săptămînă. În orice caz, se păstrează vânatul cu penele, la un loc bine ventilat şi, fie că se ţine 3 — 4 zile, fie că se ţine o săptămână, nu trebuie lăsat niciodată până ce capătă un miros greu. Un fazan cu miros neplăcut nu mai este bun de pregătit.

Penele se curăţă în ultimul moment. Se îndepărtează capul, labele şi intestinele. Nu se spală, se pârleşte numai la flacără şi se şterge cu o cârpă uscată, atât pe dinafară, cât şi înăuntru. Se împănează sau se înveleşte în felii subţiri de slănină. Se frige la tavă sau la frigare, întocmai ca potârnichia.

21.              FRIPTURĂ DE RAŢĂ SĂLBATICĂ

1 raţă, 100 g slănină, 1 lingură unt, 1 linguriţă pătrunjel verde tocat, sare, 1 păhărel cu vin. Pentru marinată: 1 pahar oţet, 2 frunze de dafin, 1 ceapă mică, 10 boabe piper, sare.

Se curăţă raţa, se pârleşte şi se şterge cu o cârpă uscată. Se face o marinată din oţet, foi de dafin, ceapă, piper şi sare. Se fierbe şi, cum clocoteşte, se opăreşte raţa. Se acoperă şi se lasă să stea o oră. Se şterge din nou bine cu cârpa, se pune înăuntru ficatul, o bucăţică de unt şi câteva frunze de pătrunjel. Se împănează cu slănină, fâşii foarte mici, care se introduc numai la suprafaţă. Se aşază în tavă cu puţină untură, la foc iute, şi se unge în timpul friptului. Se serveşte cu garnitură de legume şi cu sosul din tavă. După ce s-a scos raţa din tavă, se adaugâ un păhărel de vin şi se lasă sosul să mai dea câteva clocote. Se trece prin sită şi se serveşte în sosieră.

Categorie: Vânat | Adăugat de: Petrica (2011-11-19)
Vizualizări: 261 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]
Căutare
Calendar
Vremea
Visitors, all time
Flag Counter
Contor vizite curente
Useri online pe site: 
My IP is:
Powered by uCoz